Acesta e un video de prezentare a Pustii semiautomate cu luneta, si a fost realizat cu ajutorul colegilor de la Asociatia Nationala a Colectionarilor de Arme ANCA. Puteti citi articolul cu mult mai multe detalii pe site-ul ANCA.
PSLul este una din putinele arme originale romanesti. Desi este puternic inspirată din pusca Dragunov, nu este o copie. SVD a fost proiectat in anul 1963, dar dupa indepartarea lui Ceausescu de uniunea sovietica din 1968 dupa invazia cehoslovaciei, URSS a incetinit transferul tehnologic spre Romania. Astfel ca, desi exista indicii ca Romania a facut rost de cateva exemplare de Dragunov la inceputul anilor 1970, in loc sa cumpere arme de la sovietici, armata (sau Ceausescu) a ales ca fabrice in tara o arma cu aceleasi caracteristici si aceeasi functie.
Dupa ce romanii au ales sa-si fabrice propria arma, si alte tari au urmat exemplul: Yugoslavia cu Zastava M76 – o arma care merge pe aceeasi idee cu PSLul, nord coreeni cu Type 1978, chinezi cu Norinco Type79 / NDM86 – care e o copie fidela a SVDului si irakieni cu Al Kadesiah care e o combinatie intre M76 si SVD.
Doctrina armei SVD, si deci si a PSL, este folosirea ei de catre puscasul lunetist pentru distrugerea obiectivelor izolate. In engleza acest rol se numeste Designated Marksman Rifle DMR.
Acest rol nu este cel de sniper / tragator de elita. Acestia actioneaza independent sau in echipa de 2 persoane pentru a lovi tinte de valoare mare. Puscasul lunetist este membru al unei grupe normale de infanterie (8 oameni), impreuna cu ceilalti puscasi (dotati cu pistol mitraliera model 1963 / AKM), mitraliorul (dotat cu pusca mitralieria model 1964 / RPK), grenadierul (dotat cu aruncator de grenade AG7)Â si comandantul. Rolul puscasului lunetist e de a executa foc pe tinte mai indepartate (300-500 metri), unde cartusul 7,62×39 din AKM si RPK nu mai e eficient.

Cartusul folosit de PSL este 7,62x54R, acelasi ca la mitraliera PK model 1966. R vine de la Rimmed sau Rama, o caracteristica intalnita mai degraba la cartusele de revolver. A fost proiectat in anul 1891 in rusia tarista, si este cel mai vechi cartus inca in uz militar activ.
Distanta maxima de tragere a acestui cartus este de 3800 metri, dar distanta de foc eficace este de doar 800 metri, desi inaltatorul si luneta permit tintirea pana la 1200 metri. Viteza la gura tevii este de 825 m/s si greutatea glontului este de 9,6 grame sau 148 grains.


Alte caracteristici ale armei sunt:
- Lungime totala de 115 cm
- Greutate cu luneta si incarcator gol de 4,9 kg
- Lungimea tevii de 620mm sau 24 inchi, care este cromata pe interior
- Lungimea ghintuita este de 565mm, cu 4 ghinturi, iar pasul ghinturilor e 320mm sau 1:12,6
Constructiv PSLul este mai degraba un AK lungit si ranforsat pentru a putea folosi cartusul 7,62x54R care este mai lung si mai puternic decat 7,62×39. Practic s-a luat cutia mecanismelor de la RPK, care e mai solida si fabricata prin ambutisare din tabla mai groasa (1,5mm fata de 1mm la AKM) si s-a alungit.
In plus s-au aplicat niste elemente in partea din spate pentru rigidizare.
Principul de functionare este cu imprumut de gaze si cursa lunga a pistonului, exact ca la AKM/RPK si diferit de SVD unde pistonul are cursa scurta.
Mobilierul de lemn este si el insipirat de la SVD, dar nu seamana. Partea din fata sau ulucul este formata din doua piese, cea superioara si cea inferioara, iar partea din spate sau patul este genul thumbhole – adica nu are maner pistolet, dar se poate apuca cu mana in pozitie verticala.
Din pacate nu are un suport de obraz reglabil. Desi patul are o ridicatura, aceasta pozitioneaza capul in pozitia de tragere prin aparatele mecanice. Luneta sta mai sus si atunci capul nu prea are pozitie de sprijin. Si de asemenea patul este destul de scurt – gandit pentru soldatul care are echipament gros pe el, iar talpa patului din metal are dedesubt 2 arcuri pentru atenuarea reculului.
La gura tevi se gaseste o frana de gura caracteristica PSLului, care de obicei e presata si nituita si deci nu se poate da jos. Tot aici gasim si blocul catarii care e identic cu cel de la AK – reglabil pe inaltime si deriva. In rest, capacul cutiei mecanismelor, port inchizatorul, inchizatorul, inaltatorul, tragaciul sunt identice sau aproape identice cu cele de la AKM / RPK.
Un alt element caracteristic al PSLului este incarcatorul. Bineinteles este mult mai lat decat cel de la AK. Este bifilar si contine maxim 10 cartuse. Si are acest X pe partile laterale. Acesta este un semn foarte distinctiv pentru PSL care se observa usor de la distanta mare. Daca are X e PSL, daca are o vafa, e Dragunov.
Buzele de alimentare a incarcatorului au cate o mica degajare la mijloc. Aceste este locul pe unde se poate introduce rama cartusului si apoi acesta se impinge in spate. Aceasta asigura ca rama cartusului superior este in fata ramei cartusului inferior, ceea ce previne rim-lock.
Spre deosebire de AK si celelalte arme din familia Kalasnikov, la PSL inchizatorul ramane in spate dupa ultimul cartus. Aceasta functionalitate se datoreaza acestei mici limbi care este ridicata de acest prag al ridicatorului din incarcator care iese in spate. Odata inchizatorul agatat de opritor, acesta ramane in pozitia deschis si daca se scoate incarcatorul. Pentru eliberare, tragem putin in spate ca sa cada limba si apoi dam drumul.
Elementul definitoriu al acestei arme este bineinteles luneta. Aceasta se numeste LPS – Luneta pentru Pusca semiautomata si a fost fabricata la IOR Bucuresti. Au existat doua tipuri: Tip1 care avea iluminarea reticulului cu baterie, si Tip2 unde iluminarea se facea cu tritiu.


Luneta LPS este o copie a lunetei sovietice PSO-1 care echipeaza Dragunovul. Ea are o magnificatie fixa la 4x si un camp vizual de 6 grade. Diametrul obiectivului este de 24 mm. Iar greutatea lunetei e de 560 grame.
Ea se fixeaza direct pe sina laterala standard a pactului de la Varsovia, aflata in partea stanga a cutiei mecanismelor. Aceasta sina este prezenta si pe SVD si pe multe alte arme din familia Kalasnikov. Ea permite montarea si demontarea rapida a lunetei si se pastreaza zero-ul intre demontari.
Luneta montata nu se afla perfect deasupra armei ci un pic deplasata in partea stanga.
In partea din dreapta a lunetei se gaseste tureta de deriva, iar in partea de sus tureta de cadere. Aceasta este marcata cu indicatori de distanta, unde 1 corespunde la 100 metri, 2 la 200 si tot asa. In engleza, acest tip de marcare se numeste BDC – bullet drop compensation. Aceste marcaje sunt calibrate doar pentru lungimea tevi PSLului si glontul de 9,6 grame din dotarea armatei. Pe orice alta arma sau cu un glont de alta greutate, marcajele de distanta de pe luneta nu mai corespund.
Reticulul lunetei este la fel cu cel de la luneta sovietica PSO si include marcaje care ajuta la determinarea distantei pana la tinta. Se incadreaza o tinta de inaltime cunoscuta – un om cu intalimea medie de 1,7 metri – intre linia orizontala si curba crescatoare. Unde tinta incape intre cele doua linii, se citeste numarul de deasupra pentru distanta.
In partea din spate, pe ocular, se gaseste un manson de cauciuc. Este foarte util in a elimina lumina ambientala, ochiul putand fi lipit de cauciuc fara ca sa fie lovit de luneta la recul.
In partea din fata, si obiectivul are un capac de cauciuc, precum si o aparatoare de soare extensibila.
Cand a aparut acest tip de luneta, pe la mijlocul anilor 60, a fost un model revolutionar. Astazi este insa complet depasit tehnologic.
PSLul a fost adoptat de armata romana in 1974. El a fost si este fabricat numai la Cugir, initial la uzina mecanica, iar dupa despartire, de Fabrica de Arme Cugir, care il are chiar pe emblema.
Din pacate nu exista date despre anii de fabricatie, numar de bucati fabricate, contracte si tari unde au fost exportate – desi, din fotografii, se stie ca a fost exporta pentru mult timp si in foarte multe tari. La noi, a intrat in dotarea nu numai a armatei ci si a garzilor patriotice. Sunt o multime de poze cu PSLuri folosite de revolutionari in decembrie 1989.


Dupa caderea comunismului, multe PSLuri au fost vandute la export. Dar cererea, mai ales din statele unite a fost foarte mare, asa ca Fabrica de Arme Cugir a continuat sa fabrice arma special pentru export.
Aceste arme exportate sunt varianta civila, ca si cea de fata. Deosebirea fata de varianta originala militara este lipsa bucelei de prindere a baionetei – care se poate vedea usor de la distanta – si lipsa unei piese interne din ansamblul tragaci numita autodeclansator – care se vede doar de aproape prin lipsa celui de al 3-lea stift de sub parghia de siguranta.

In dotarea soldatului lunetist intrau, pe langa pusca, si o multime de accesorii. Aceasta este lista si am reusit sa fac rost de majoritatea:
- Luneta – aceasta este din 1975 si este tipul 2. Din pacate nu mai lumineaza pentru ca tritiul isi pierde luminozitatea dupa cam 12-15 ani.
- Husa lunetei – aceasta este gandita se poate fi pusa pe luneta cand luneta este montata pe arma. De aceea sunt aceste cureluse lungi.
- un filtru portocaliu, pentru ochirea in conditii de ceata.
- Baioneta standard de AKM care se potriveste si pe PSLul militar, dar care nu se poate monta pe arma mea
- 5 incarcatoare : eu am doar doua. Unul care a venit cu arma, si unul vechi, militar. Diferenta intre ele este ca cel nou are ridicatorul din plastic pe cand cel militar are ridicatorul din metal
- Curea: eu am doua. Cea din material textil verde care a venit cu arma si una militara din piele maro
- Vergea din 3 elemente: iarasi am doua, aceasta in hartie a venit cu arma si una mai veche
- Penarul cu scule: iar am doua, cel care a venit cu arma in hartie si unul mai vechi
- Geanta pentru incarcatoare si luneta: incap 4 incarcatoare in buzunarele din fata, iar in buzunarul mare din spate intra luneta, vergeaua si gentuta cu accesorii
- Gentuta cu accesorii: in care este un bidonas pentru ulei si alte piese (alezor, dorm, ax de schimb , etc)
- Husa de transport sau depozitare arma
- O carticica mica rosie cu instructiuni pentru folosirea armei destinata soldatului
- Un formular cu datele de identitate ale armei
Pe langa acestea mai exista o carte gri mai mare cu instructiuni mai detaliate pentru cunoasterea, intrebuintarea si intretinerea PSLului. Pe asta o am doar in format electronic. Acest manual este traducerea cartii de instructiuni a SVDului si adaptata PSLului. Toate valorile din tabelele balistice sunt copiate identic din manualul SVD.
Atat in manualul gri cat si in carticica rosie sunt mentionati parametrii de precizie a armei si modul de verificare a acestora. Astfel, tragerea se face la 100 metri la un panou vertical de 100cm pe 50cm pe care se deseneaza un dreptunghi negru de 30 pe 20 cm.
Prima data se trage pe aparatele mecanice setate pe pozitia 3, tintind mijlocul laturii de jos a dreptunghiului, apoi cu luneta tot pe pozitia 3, cate 4 focuri. Ambele trageri trebuie sa intre intr-un cerc cu diametrul de 8 cm, iar punctul median al loviturilor trebuie sa fie la 14 cm deasupra punctului de ochire.
8 cm la 100metri inseamna 2,75 MOA
Am efectuat mai multe trageri cu PSLul meu la 50 si 100 metri, cu mai multe tipuri de munitie. Cu unele am reusit sa ma incadrez in cei 2,75 MOA, cu altele nu. Problema mare a PSLului este ca are teava subtire – aceasta e o consecinta a dorintei de a avea o arma cat mai usoara. O teava subtire se incinge foarte repede. De aceea, daca focurile se succed cu repeziciune, grupajul creste. Cadenta de tragere recomandata este de doar 8-10 focuri pe minut.









PSLul este o arma iconica pentru Romania. S-a vandut bine la export, si inca face parte din dotarea armatei romane, desi nu de productie recenta. Se mai poate vedea la parada militara de 1 Decembrie.
Pe piata civila romaneasca e extrem de greu de gasit, atat varianta militara cat si cea civila. In trecut, Fabrica de arme cugir avea un contract de exclusivitate cu Century Arms care interzicea vinderea de arme pe piata autohtona. Dar acest contract a expirat, astfel ca ANCA, la finalul anului 2024, a reusit sa convinga fabrica sa scoata o serie limitata aniversara de 50 de bucati pentru membrii asociatiei, cu ocazia implinirii a 50 de ani de la aparitia PSLului. Acest exemplar este numarul 48 din 50, si se pot vedea aici marcajele speciale ale editiei aniversare.

PSLul este o arma frumoasa, emblematica pentru Romania si cu o istorie bogata, dar care a ramas neschimbata de 50 de ani, trage un cartus antic, si este cam depasita moral. Isi are locul in colectiile entuziastilor si, eventual, in competitii de tir cu arme militare.
Leave a comment