Beretta M1934

Beretta M1934 este un pistol mai putin cunoscut in Romania, desi ar trebui sa fie foarte cunoscut, fiind una din putinele arme aflate oficial in dotarea armateri Romane in timpul celui de al doilea razboi mondial.

Dar sa incepem cu istoria firmei Beretta. Ea este cea mai veche companie producatoare de arme inca activa din lume, fiind atestata documentar in 1526 cand Bartolomeo Beretta din orasul Gardone vinde 185 tevi de archebuza catre arsenalul Venetiei contra 296 ducati. Tunuri fabricate de Beretta au echipat flota venetiana in batalia de la Lepanto din 1571, iar arme fabricate de Beretta au fost folosite in toate razboaiele europene majore incepand din 1650 pana azi.

Dar Beretta nu era inca o companie propriu zisa. Fiecare mester Beretta invata mestesugul fabricarii armelor de la tatal sau, iar apoi isi deschidea propriul atelier de manufacturare arme. Abea la incepulul anilor 1800, mai exact in 1832, Pietro Beretta inregistreaza oficial firma “Fabbrica d’Armi Pietro Beretta” in Gardone Val Trompia – un centru major al mineritului si prelucrarii metalelor inca de pe vremea romanilor. 

In 1903, nepotul lui Pietro Beretta, cu acelasi nume, extinde si modernizeaza fabrica, crescand de la circa 130 angajati la peste 1500. Compania Beretta devine o marca recunoscuta in toata lumea, mai ales pentru arme de vanatoare. Dar peste putin timp, in 1914, izbucneste primul razboi mondial, asa ca Beretta se reprofileaza pe arme de lupta. 

 

Tullio Marengoni, un inginer de geniu angajat la Beretta, creaza un pistol nou ca sa inlocuiasca pistolul Glisenti 1910 aflat atunci in dotarea armatei italiene – un pistol mare, greu, scump si nu prea performant. Astfel se naste pistolul Beretta M1915 in calibru 9mm Glisenti, care e primul din seria de pistoale semiautomate Beretta si cel care deja are elementul de design cel mai recunoscut al pistoalelor Beretta: mansonul decupat in partea de sus.

Urmeaza modelul Beretta M1917, aproape identic cu 1915 dar in calibru .32ACP (7.65×17) iar apoi modelul M1922 care are acum mansonul decupat complet. Toate aceste 3 modele erau actionate de un cocos intern.

 

Modelul 1923 e primul cu cocos extern, in calibrul 9mm Glisenti care era inca cartusul oficial al armatei italiene. In 1930 armata italiana incepe un proces de adoptie pentru un nou pistol, astfel ca Beretta produce modelul 1931 intr-un format mai mic si in calibru 7.65, iar apoi imediat modelul 1932 care e identic cu 31 doar ca are manerul mai lat in partea de jos, ceea ce il face mai usor de tinut in mana. Ambele modele, 31 si 32 pot fi considerate prototipuri, nefiind fabricate in numar mare.

Dar armata italiana a dorit un cartus mai puternic, si asa a luat nastere modelul Beretta M1934 in calibrul 9mm scurt. Pe langa modelul 34, a fost produs si modelul 1935 in calibrul 7.65 care e identic cu M32 dar cu plasele de plastic negru.

In octombrie 1936 armata italiana, dupa multe discutii si tergiversari, adopta in final modelul M1934 ca arma oficiala a armatei italiene. Modelul a fost produs din 1934 pana in 1987 in aproximativ un milion de unitati si a fost produs doar in fabrica Beretta. Nu s-a produs in alte fabrici sub licenta.

 

Denumirea oficiala CIP a cartusului folosit de M1934 este 9mm Browning Court, dar mai este cunoscut ca 9×17 si .380 ACP. Este un cartus inventat de John Moses Browning pentru pistolul Colt Model 1908 Pocket Hammerless si a avut un succes enorm in europa dupa anul 1910 cu pistolul FN 1910. La acea vreme era considerat un cartus suficient de puternic pentru arme de autoaparare, impingand un glont de 6 grame cu aproximativ 300 m/s. Si astazi ramane popular fiind unul din cele mai puternice cartuse care se pot folosi intr-un pistol cu actionare de tip recul liber al mansonului (simple blowback), deci in pistoale mici, simple, usoare si ieftine. 

Pe langa armata italiana, pistolul Beretta 34 a mai fost adoptat de armata Finlandeza in 1940 si de armata Romana in 1941. Romania a plasat o comanda de 61.000 bucati la Beretta, dar s-au livrat doar 40.000. 10.000 in lotul initial in februarie 1941, iar apoi in loturi de 5000 pana in august 1941. Unele surse spun ca pe final de 1941 s-au mai livrat inca 1500 pentru Ministerul Aerului si al Marinei, dar e posibil ca acestea sa fi fost modelul 1935 in calibru 7,65. Toate pistoalele au fost fabricate in Italia, in fabrica Beretta si transportate in romania impreuna cu tocuri de piele de ofiter.

 

Beretta Model 1934 a fost arma scurta oficiala a armatei romane din 1941 pana in 1952. A inlocuit pistolul Steyr M1912 si a fost inlocuit de pistolul TT. A fost in dotarea ofiterilor armatei dar nu am reusit sa gasesc o poza din al doilea razboi mondial cu un ofiter care sa poarte in mod clar pistolul. Cele mai multe poze arata ofiteri fara nici un pistol la brau. Doar cateva am gasit in care se vede un ofiter cu un toc la curea, dar fara sa fie clar ca e Beretta. Mai multe poze am gasit in schimb cu luptatori prinsi ai rezistentei anticomuniste, care erau fotografiati cu armele lor.

Daca vreti sa-l vedeti in actiune, apare in multe cadre in mainile lui Ilarion Ciobanu in filmul lui Sergiu Nicolaescu “Cu mainile curate” din 1972. Ala cu “nu trageti dom Semaca, sunt eu Lascarica”.

Pistoalele Beretta 34 destinate romaniei sunt usor de identificat dupa marcaje. Cel mai rapid de observat este pe partea stanga a mansonului unde vedem marcajul CAL. 9 SCURT. In versiunea italiana calibrul este marcat ca 9 CORTO. Aceasta este diferenta intre pistoalele italiene si cele romanesti. Restul marcajelor sunt identice: producatorul P Beretta, Md 1934, Brevet – adica Patentat. Iar pe a doua linie Gardone VT (Val Trompia) care e locul fabricatiei si 1941 data fabricatiei. Pe modelele italiene mai apare un numar cu cifre romane care indica anul fascist.

 

Primul lot de 10.000 de pistoale, caracterele din linia a doua au un usor serif iar numarul de serie incepe cu 0. Urmatoarele loturi au inscrisul de pe linia a doua fara serif si numarul de serie intre 10000 si 40000. 

Un alt marcaj distinctiv romanesc este poansonul CM, acelasi ca si pe pustile ZB, pe partea din spate a corpului pe dreapta. Dat fiind ca este acelasi CM, si ca pistoalele Beretta n-au avut nimic deface cu uzina Copsa Mica-Cugir, inclin ca cred ca “CM” vine de la Controlul Militar. Din nou, n-am gasit nici o documentiatie oficiala despre asta.

Pistoalele italiene din timpul razboiului au poansonul militar tot in partea din spate a corpului dar pe partea stanga. RE pentru Regio Esercito, adica armata regala, RM pentru Regia Marina, adica marina regala sau RA pentru Regia Aeronautica, adica aviatia regala. Mai sunt si alte insemne pentru ca Beretta 34 a fost de-a lungul timpului in dotarea multor altor departamente (garda de finante, carabinieri, politia de frontiera, etc)

 

Pistolul de fata are, pe langa marcajele standard, si numerele de serie de pe corp, mansol si teava, si o serie de marcaje ale inspectorilor italieni din fabrica. In multe fabrici, inspectorul final de pe o linie de productie, marcheaza fiecare piesa inspectata cu initialele proprii. Astfel pe stanga garzii tragaciului apar initialele EZ, pe partea de jos, a corpului AS, pe butonul de eliberare a incarcatorului BE si pe teava din nou EZ. Toate pistoalele Beretta au acest gen de initiale, dar bineinteles, si cu alte combinatii de litere. EZ pare sa fie pe multe pistoale romanesti.

Inca o serie de marcaje specifice acestui pistol de fata sunt cele germane. Se vad pe dreapta corpului un vultur peste un N, poansonul casei de incercari din Munchen si cifra 80. Mai gasim vulturul in spatele mansonului si pe teava. Acestea insemna ca arma a fost testata in casa de incercari (proofhouse in engleza) din Munchem in anul 1980. Pe garda tragacului, tot in dreapta, mai vedem un poanson FWW – care e marcajul firmei Frankonia Waffen Würzburg care se ocupa cu revanzarea armelor de surplus militar. Cum a ajuns acest pistol in 1980, pe vremea comunistilor, in germania ca surplus militar…nu stiu.

 

Si acum sa ne uitam mai atent la pistolul de fata. Beretta 34 e un pistol mic. Chiar foarte mic. E chiar mai mic decat Walther PP. E mai mic dar mai greu decat pare in poze sau filme. Are 150 mm lungime si 115cm inaltime si e subtirel cu 20 mm. Greutatea e de 668 grame. Teava are doar 85 mm. 

 

Actiunea e de tip simple blowback, adica teava nu e inzavorata in manson. Doar masa mansonului si cele doua arcuri tin camera de explozie inchisa destul timp cat glontul sa iasa de pe teava si presiunea sa scada. 

 

Pistoalele Beretta 34 romanesti sunt fabricate la o calitate ridicata. Brunajul e foarte lucios, mai ales pe manson. Arata ca o oglinda dar si se vad amprente foarte usor. Teava e si ea brunata, dar brunajul a capatat o nuanta maronie – e un defect de brunjat intalnit des la acest tip de pistol. Finisarea pe acest pistol e cea originala, nu a fost refinisat. Se pot vedea puncte unde s-a sters usor de la port, plus punctul de la beavertail unde cocosul loveste frema. 

Incarcatorul se elibereaza de la piedica de la baza manerului, cum era moda la acea vreme. Cu degetul mare impingi piedica si cu celelalte degete tragi de pintenul incarcatorului. Acest pinten ajuta sa poti apuca pistolul si cu degetul mic. Fara el degetul mic ar fi in aer. In incarcator incap 7 cartuse.

 

Pe partea stanga a corpului mai avem parghia de siguranta. Ea se misca 180 de grade. Inspre in fata e pozitia de foc si inspre in spate e pozitia sigura. Pe langa siguranta, parghia mai functioneaza si ca blocator al mansonului, cand e pe pozitia inspre inapoi. 

Arma nu are functia de mentinere a mansonului in spate in stilul de azi. Mansonul ramane in spate blocat de ridicatorul incarcatorului. Daca se extrage incarcatorul, mansonul revine in fata. Dar cum ziceam, mansonul se poate bloca in spate cu parghia de siguranta. 

Demontarea e foarte simplu de facut. Dupa ce blocam in spate mansonul si extragem incarcatorul, lovim teava si ea sare din locasul ei. La unele pistoale mai uzate se poate impinge cu mana, la acesta trebuie lovit cu un ciocan de plastic.

 

Dupa ce am scos teava, dam drumul la manson apasand parghia de siguranta si il conducem spre inainte. Extragem mansonul si apoi arcul recuperator si tija lui de ghidare. Ultima piesa care se poate demonta e parghia de siguranta. 

Plaselele se demonteaza desuruband cele doua suruburi. Ele au fost gandite inteligent. Desi sunt din plastic sau bachelita, se stia de pe atunci ca plasticul nu e foarte rezistent in timp. Asa ca, spre deosebire de alte marci, au pus plasticul intr-un cadru metalic. Aceasta face ca pistoale vechi de 80 de ani sa aiba inca plasele de plastic originale intacte si necrapate.Pe fiecare sigla originala Beretta.

 

Mecanismul intern este simplu si in acelasi timp robust. Sunt doar cateva piese, relativ mari. Tragaciul actioneaza direct asupra piedici printr-o bara de transfer in forma de T inversat. Partea care se ridica in sus intra intr-o mica taietura din manson, si este disconectorul. Piedica este prinsa de bara care tine cocosul.

Si cocosul si tragaciul sunt deci sub presiunea arcului principal care e foarte dur. Aceasta face ca apasarea pe tragaci sa necesite o forta mare. Mult mai mare decat te-ai astepta. Nu pot masura greutatea tragaciului cu aparatul meu pentru ca depaseste scala. Deci are cam 4kg. 

Cocosul are si o pozitie de siguranta la jumatate. In rest nu mai sunt multe piese in corpul pistolului: doar ejectorul. Deci putine piese care se pot strica.

Nici pe manson nu sunt multe lucruri de vazut. Catarea e fixa iar inaltatorul se poate ajusta in deriva prin impingerea in sina tip coada de randunica. Extractorul e central si in combinatie cu ejectorul, care e tot central, face ca tuburile sa si aruncate drept in sus. 

Pe interiorul mansonului e doar fata inchizatorului pe unde iese cuiul percutor, care e actionat de cocos prin apasarea din spate.

 

Interesant e ca si arcul recuperator are functie dubla. Pe langa ca impinge mansonul spre inainte, tija de ghidaj se sprinjina pe parghia de siguranta si o tine in pozitie sa nu se roteasca liber si sa preseze in sus cand e in pozitia de siguranta si trebuie sa actioneze ca opritor pentru manson.  

De mentionat ca siguranta actioneaza doar asupra tragaciului printr-o crestatura. Tragaciul are stift care intra sau nu in crestatura.

 

Remontarea se face usor: se introduce siguranta, apoi arcul recuperator, apoi mansonul, si la final se pune teava in pozitie si se da drumul la manson in fata sa fixeze teava in pozitie.

 

Acum cateva cuvinte despre tocuri. Dupa cum ziceam, pistoalele au fost trimise din italia cu tocuri cu tot. Italia a avut in timpul razboiului 3 tipuri de tocuri: tocul de ofiteri care era maro si cu o gaica fixa de prindere, tocul de carabinieri care era tot maro si cu un sistem de prindere mai complicat, si tocul pentru trupa care era verde gri si avea o gaica de prindere simpla dar care se poate deschide. 

In poze sunt doua tocuri italiene din timpul razboiului: unul maro de ofiteri in conditie perfecta – nu cred ca a fost folosit vreodata, si unul gri de trupa care a fost folosit intens – vopseaua exterioara s-a dus aproape complet.

 

Romania a folosit tocul maro de ofiteri, iar dupa razboi s-au facut tocuri in tara care seamana cu cele intaliene dar nu sunt identice. Am vazut unul la muzeul militar din Bucuresti.

Am efectuat cateva trageri in poligon si s-a comportat bine. Nu pot zice ca e foarte placut la tragere, mai ales din cauza tragaciului foarte tare si dimensiunii mici.

Surprinzator, am tras mai bine cu o mana decat cu doua. Fiind asa de mic, e mai natural sa tragi cu o singura mana, asa cum era practica pe vremea cand a fost proiectat.

 

Pistolul Beretta M1934 a fost un pistol foarte apreciat pentru simplitatea si robustetea sa. In Romania a fost folosit relativ putin timp, dar in Italia a fost in dotarea armatei si a fortelor de ordine pana in anii 80. E mic, usor, ieftin si de incredere. Pacat ca in Romania este aproape complet necunoscut.